Cine isi mai aduce aminte de aceste minunate surprize de la guma de mestecat?

De foarte mult timp, exista in curtea palatului o expozitie cu obiecte din sarma si plastic care nu au nici o legatura cu atmosfera de acolo.

Aceste obiecte nu comunica in nici un fel cu arhitectura, istoria, natura…de la Palatul Mogosoaia.

Cat de frumos este si in ziua de azi simbolul omului care arunca un ban in pusculita.

Voi pune cateva poze cu pavilionul romanesc amenajat pentru acest eveniment. Cel mai mult mi-au atras atentia aceste scaune inspirate din natura. Nu cred ca s-a urmarit functionalitatea sau ergonomia, ci pur si simplu transpunerea in obiect uzual a unor forme animale si vegetale.

Asta m-a facut sa ma bucur si sa sper ca fenomenul se va extinde.

Cainele este scos afara (in fata blocului) pentru a-si face nevoile, de catre un stapan curat si ingrijit. Patrupedul parfumat, creeaza niste deseuri organice, pe care un alt trecator la fel de curat si ingrijit ca stapanul sau, dar poate cu capul in nori sau doar grabit le face praf. Ce ramane din aceasta poveste: un pantof murdar, un trecator extrem de nervos, un stapan de caine curat, un caine satisfacut, un obiect periculor intins pe un trotuar, un gunoier care se lupta sa dezlipeasca ramasitele lipicioase din nutritiva mancare de caine…samd.

Povestea asta are loc in orice oras din lume. In unele tari in chimb, povestea e mai scurta si se opreste la cainele satisfacut si stapanul curat, civilizat pe deasupra.